Gânduri la început de Decembrie


Peste cateva zile intrăm în luna Decembrie. Ne pregătim de evenimentele specifice finalului de an: sărbătoarea lui Moş Nicolae, tăiatul porcului, sărbătoarea Crăciunului, Revelionul, două sărbatori naţionale (în 1 şi 22), radiografia anului 2010, planuri pentru 2011… deci o lună plină.
Va fi un an în care probabil mulţi dintre noi nu o să-şi poată permite sărbătorile „de altă dată…” pe diverse considerente. Nu mă refer aici la epoca comunistă ci la perioada mult mai apropiată de anul de graţie 2010. Ce putem acum să facem? Ştim de la cronicar că „oamenii trăiesc sub vremuri” şi acum vremurile sunt grele. Probabil cadourile din acest an vor fi mai mici sau mai puţine. Probabil vor fi mai mulţi copii sau chiar oameni care vor cere. Probabil sentimentul de neputinţă va fi incercat de mai multă lume. Şi de cei care cer şi de cei care dau. Avem însă şi o perspectivă mai pozitivă. Sunt sigur că toată aceasta stare o să ne ajute să recâştigăm vechiul spirit al Crăciunului, acela de a fi împreună cu cei apropiaţi şi de a ne bucura de naşterea Mântuitorului. Iar faptul de a fi efectiv şi afectiv lângă cei dragi este un gest care-l putem oferi fiecare. Să-l facem cu sinceritate şi cu pioşenie. Să-l facem cu acele sentimente pe care le-am încerca dacă acestea ar fi ultimele sărbători…
Iar când timpul ne permite să ne facem radiografia realizărilor din acest an şi să ne fixăm reperele pentru anul 2011. Bine ar fi să le scriem undeva. Aceasta cel puţin din două considerente: unul scrisul te disciplinează şi doi hîrtia are memoria ei şi redă fidel cuvintele consemnate cândva. Faptul că ne aşternem visele, năzuinţele pe hârtie poate deveni o practică bună. Asta ne ajută ca în Decembrie 2011 să ne vizualizăm mai uşor obiectivele propuse la finele anului 2010. Să ne comparăm dorinţele exprimate şi realizările. Şi atunci darea de seamă, de la final de an, devine ceva mai obiectivă şi mai persoanlă.
Să aveţi parte un Decembrie luminos şi frumos, alături de cei dragi şi în suflet să purtaţi vise mari.

Sincronizări bizare…


Din păcate, prea devreme, doar la 67 de ani, marele poet, om de cultură şi politician Adrian Păunescu ne-a părăsit în dimineaţa zilei de vineri 5 noiembrie 2010.  Desigur, e greu să descriu în cuvinte sentimentele care-mi umplu azi sufletul.

Păunescu va rămâne o referinţă a poeziei româneşti şi în special a celei de dragoste. Cred că aici câteva versuri pot să argumenteze afirmaţia mea: […  „A iubit/ Cu disperarea condiţiei umane,/ Cu lăcomia venitului de pe front,/ Cu grija medicului/ Şi cu dăruirea muribundului.” …] – versuri din poezia „Iubiţi-vă pe tunuri„.

Ciudate coincidenţe traversăm în aceste zile: sărbătorim zilele de naştere a unor oamnei care în mod direct de influenţează viaţa (Preşedintele României, un parlamentar de Sălaj, administratorul judeţului, vicepreşedintele judeţului şi câţiva primari din judeţ), totodată ne amintim că acum 15 ani ne luam rămas bun de la Seniorul politicii româneşti – regretatul Corneliul Coposu –  iar acum ne pregatim să-l petrecem pe ultimul drum pe cel care a fost Adrian Păunescu. Doamne, câte pot să încapă într-o viaţă de om!

Măcar dacă toate acestea ne-ar ajuta să pregătim Marea Trecere…

Concurenţa între BVB şi SIBEX


În ultima perioada am asistat la o adevărată avalanşă de produse noi pe cele două pieţe din România. BVB a lanasat produsele structurate iar SIBEX a lansat Derivatele Dow Jones şi intenţionează să lanseze pariul cu castig fix de 100 de lei denumit opţiuni binare pe cursul euro/leu.

Bursa de Valori Bucureşti a introdus primele produse structurate pe piaţa locală, respectiv certificatele emise de Erste Group pe indicele german DAX, pe aur şi petrol. Sunt listate trei serii de certificate index şi şase serii de certificate turbo, acestea urmând să fie tranzacţionate şi pe piaţa din Viena. În cazul certificatelor index, preţurile acestora vor evolua în funcţie de evoluţia cotaţiilor activelor suport care stau la baza lor, iar investitorii vor câştiga sau vor pierde în consecinţă. Este similar cu a cumpăra aur, petrol sau indice DAX. Când preţul activului urcă ai câştigat iar cînd preţul coboară ai piedut. Mai interesante sunt certificatele turbo. Acestea  per­mit luarea de poziţii atât de cumpărare, cât şi de vânzare, în funcţie de direcţia pe care estimează că o va lua activul respectiv. Astfel se poate câştiga atât pe urcarea unui activ cât şi pe coborârea acestuia. De exemplu, în cazul unui certificat Turbo Long DAX, care are ca activ suport principalul indice german, un investitor care doreşte să achiziţioneze acest certificat va plăti diferenţa dintre 6.100 (aproximativ nivelul actual al indicelui) si 4.750 (pretul de exercitare) inmultit cu 0,01 si cu cursul euro/leu, deoarece certificatele sunt denominate in lei. La certificatele turbo este prevazută o aşa-numita „bariera”, care dacă este atinsa acţionează ca un ordin stop-loss, pentru a limita pierderile. În cazul certificatului menţionat, bariera este la 5.000 de puncte.
Produsele de investiţii structurate au devenit tot mai populare în Europa, pentru că permit investitorilor diversificarea portofoliului şi obţinerea unor castiguri mari, dacă intuiesc direcţia corectă a activelor suport de la baza lor.

În 22 ianuarie 2010 Bursa din Sibiu (SIBEX) a lansat în premieră pe piaţa de capital contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial Average.  Acest produs este rezultatul unei excelente colaborări între SIBEX, Dow Jones Indexes şi Chicago Mercantile Exchange Group finalizate la finalul anului 2009 cu semnarea unui acord prin care Bursa din Sibiu a obtinut dreptul de a implementa instrumente derivate având ca activ suport acest indice al pietei de capital americane. Contractul futures listat pe piata SIBEX sub simbolul DEDJIA este destinat investitorilor autohtoni care doresc sa profite întrun mod simplu şi eficient de mişcările burselor din Statele Unite al Americii cât şi a celor care caută soluţii performante de management al riscului portofoliilor de acţiuni.

Noul produs care SIBEX intenţionează să-l introducă, denumit pariul cu câştig fix, este bazat pe o optiune de tip binar, instrument care a câştigat foarte mult în popularitate în ultima perioada pe pietele americane deoarece simplifică procedura de tranzactionare. Instumentul, desi este un produs derivat, diminueaza destul de mult nivelul de risc. Investitorii locali vor putea să parieze între ei pe diverse niveluri ale cursului EUR-RON, pe scadenţa care variaza de la o zi la trei luni.
Cum funcţionează? Investitorii vor beneficia de mai multe praguri ale cursului pe care să poata paria, stabilite cel mai probabil la un pas de cotare de 0,01 lei. De exemplu, dacă cea mai recenta referinţă a BNR a fost de 4,2463 lei/euro, cei care mizează pe aprecierea monedei europene vor putea să parieze pe mai multe praguri, incepand de la 4,25 si continuand cu 4,26, 4,27 şi tot aşa. Întrucât câştigul este fix, de 100 de lei, valoarea sumei pariate va fi diferită pentru fiecare nivel, ea fiind maximă pentru cel mai apropiat prag faţă de referinţă BNR, deoarece acela are cel mai mic grad de risc. Dacă un investitor mizează 40 de lei că paritatea va depăşi un anumit prag, iar cursul sare peste pragul respectiv, câştigul său va fi de 60 de lei, sumă care pentru contrapartea sa se traduce în pierdere. Partea ,,picanta” a acestui tip de plasamente este că profiturile sau pierderile pot avea loc ,,la mustaţă”, adică un investitor poate câştiga la un curs de 4,2501 lei/euro, la fel cum poate să piardă la o paritate de 4,2499 lei/euro.

Ne întrebăm desigur ce stă în spatele acestui şir de inovaţii? Eu zic că singurul răspuns valabil este: creşterea lichidităţii. Se constată că volumele tranzacţionate pe cele două burse sunt suficient de anemice şi pentru a revigora piaţa orice efort este justificat în această perioadă.

Opţiunile mele pentru depăşirea crizei


În aceste zile cea mai dezbătută temă este CUM IEŞIM DIN CRIZĂ? Nu am pretenţia că sunt un cunoscător în ale guvernării şi în ale macroeconomiei. Însă fiind un subiect la ordinea zilei  încerc să-mi expun mai jos ideile mele pe această temă.

Ce nu aş face eu? Nu aş tăia salarii, pensii şi alte facilităţi sociale. Aş aplica însă o impozitare progresivă a veniturilor individuale. Tăierea salariilor este o falsă speranţă de reducere a deficitului. Scăderea veniturilor are ca efect contracţia PIB-ului. Scăzând veniturile, practic deficitul se menţine.

Ce aş face? Aş optimiza cheltuielile publice renunţând la unele achiziţii aferente acestui an şi care pot fi amânate. Aş incerca să identific soluţii de creştere a veniturilor, de relansare a economiei. Aş lua unele măsuri de reducere a evaziunii. Personal, cred că adevărata soluţie pentru ieşirea din criză este creşterea veniturilor decât tăierea cu orice preţ a cheltuilelilor.

Ar fi necesar ca toţi cei interesaţi (patronate, sindicate) să propună Parlamentului un program multianual de creştere a veniturilor şi de reducere a cheltuielilor. Într-un interval de 2…4 luni un asemena program multianual poate fi negociat de către partenerii sociali. Acest program convenit cu toate părţile interesate ar deveni „scrisoarea de parcurs” pentru fiecare guvernare care ar urma de acum inainte. Sunt sigur acum că doar printr-o muncă comună a tuturor actorilor implicaţi se poate face ceva durabil. O persoană, oricare ar fi ea, nu poate să facă singură un program credibil. Sperietura la care a fost supusă întreaga societate în zilele acestea consider că a fost suficientă ca românii să realizeze că avem o problemă deosebită. Realizează acum, mai mult ca niciodată, că este nevoie de un dialog deschis, direct şi transparent pentru elaborarea unui program multianual de reducere a deficitului. Iar acest program trebuie să fie o construcţie colectivă. O singură persoană nu poate să rezolve o problemă atât de complicată. Poate că acest program de depăţire a crizei va putea fi cuplat şi cu programul de trecere spre moneda EURO…

Ce putem face însă până atunci? Avem o singură soluţie: împrumuturile. Ştiu, nu sună bine, însă e singura variantă care readuce liniştea şi crează un cadru propice analizei şi negocierilor. Argumentez opţiunea împrumutului bazându-mă pe faptul că gradul nostru de îndatorare raportat la PIB este relativ mic  comparativ cu alte tări.  Pentru a depăşi situaţia, pe termen scurt, aş apela la împrumuturi, aplicând următorul mix: piaţa internă, Uniunea Europeană şi Japonia.
Eventual uşoare corecţii  aduse modelului multianual s-ar mai putea face jonglând cu inflaţia.

Nu am dat soluţii definitive. Am prezentat doar aspectele relevante. Am susţinut şi menţin că un program bun nu poate fi rezolvat de o personă. Aşa că aştept idei sau critici. Mulţumesc anticipat !

Ai grijă ce spui, cuvintele devin acţiuni…


Am fost martori, în parcurgerea anului de graţie 2009, la lansarea în perimetrul discursului public a două concepte.

Primul a apărut la începutul anului. S-a constatat că bugetarii consumă prea mult din resursele statului. S-a mers mai departe şi s-a afirmat că bugetarii nu sunt dispuşi să strîngă cureaua, în condiţiile în care salariaţii de la privat au lefurile diminuate sau chiar o parte din ei au fost disponibilizaţi. Se încerca culpabilizarea bugetarilor. S-a produs o „ură de clasă” între cetăţeni ai aceleiaşi ţări.

Cel de-al doilea concept a fost lansat în turul II al alegerilor prezidenţiale. S-a afirmat că Preşedintele României a fost ales de românii care traiesc în afara graniţelor. S-a fluturat ideea că dacă ei au plecat din ţară, să nu mai participe la alegerile care decid soarta românilor din interiorul graniţelor. A fost al doilea moment de învrăjbire a românilor, contra românilor.

Nu cred că merită să consemnăm numele autorilor acestor concepte. Aparent, în contextul în care au fost formulate, cele două afirmaţii au o valoare de adevăr. Însă analizate la rece, constatăm că sunt doar afirmaţii păguboase. Sesizarea şi promovarea în discursul public a unor anomalii nu înseamnă implicit şi rezolvarea problemei. Oricând întro ţară vor exista bugetari (mai mulţi sau mai puţini) la fel cum vor exista şi cetăţeni români care vor trăi în afara graniţelor (vremelnic sau definitiv). Pe aceste considerente spun că identificarea unei probleme nu înseamnă implicit şi rezolvarea ei. Cât despre despre autori…, cred că e mai bine să-i dăm uitări pe cei care au introdus aceste „fitile”.

Pe ceea ce vreau însă eu să insist este că aceste concepte devin cu atât mai nocive cu cât sunt invocate mai mult şi readuse în dezbatere. Pe cât de mult vor fi repetate, corespunzător va fi influenţat mentalul colectiv. Rugămintea mea este să evitaţi să discutaţi aceste „bombe sociale cu efect întârziat”. Ambele sunt concepte care cu cât mai mult sunt purtate în discuţii partizane, cu atât mai greu se identifică o modalitate de rezolvare (dacă aceasta există…?). Deoarece, din informaţiile pe care le avem la această dată, urmează o perioadă grea cred că e mai util să ne concentrăm atenţia şi energia pe alte teme.

Aş vrea să închei cu o scurtă poezie care parafrazează un vechi şi frumos proverb:

„Ai grijă ce gandeşti, gândurile tale devin cuvinte
 Ai grijă ce spui, cuvintele devin acţiuni
 Ai grijă ce faci, acţiunile devin obiceiuri
 Ai grijă ce obisnuiesti sa faci, obisnuintele devin caracter
 Analizează-ţi caracterul, el iţi devine destin”
                                             (Frank Outlaw)