Din păcate, prea devreme, doar la 67 de ani, marele poet, om de cultură şi politician Adrian Păunescu ne-a părăsit în dimineaţa zilei de vineri 5 noiembrie 2010. Desigur, e greu să descriu în cuvinte sentimentele care-mi umplu azi sufletul.
Păunescu va rămâne o referinţă a poeziei româneşti şi în special a celei 
de dragoste. Cred că aici câteva versuri pot să argumenteze afirmaţia mea: [… „A iubit/ Cu disperarea condiţiei umane,/ Cu lăcomia venitului de pe front,/ Cu grija medicului/ Şi cu dăruirea muribundului.” …] – versuri din poezia „Iubiţi-vă pe tunuri„.
Ciudate coincidenţe traversăm în aceste zile: sărbătorim zilele de naştere a unor oamnei care în mod direct de influenţează viaţa (Preşedintele României, un parlamentar de Sălaj, administratorul judeţului, vicepreşedintele judeţului şi câţiva primari din judeţ), totodată ne amintim că acum 15 ani ne luam rămas bun de la Seniorul politicii româneşti – regretatul Corneliul Coposu – iar acum ne pregatim să-l petrecem pe ultimul drum pe cel care a fost Adrian Păunescu. Doamne, câte pot să încapă într-o viaţă de om!
Măcar dacă toate acestea ne-ar ajuta să pregătim Marea Trecere…
Filed under: generalitati | Tagged: articol |
TEZAUR 
Lasă un comentariu