Desigur, regionalizarea este subiectul care polarizează cel mai mult atenția în acest an de grație 2013. Subiectul este atât de disputat încât constat că și unele manifestări publice sau culturale (care în ceilalți ani treceau neobservate), sunt analizate acum și din perspectiva regionalizării…
Politiceni, oameni de știință, societatea civilă au propus și susținut variante cu 8, 9 sau mai multe regiuni. Fiecare variantă încearcă să convingă prin explicații mai mult sau mai puțin justificate. În acest context, după o mai veche discuție cu un amic al meu, vreau să propun și eu o variantă. Mi-ar face plăcere să fie luată în seamă ca ipoteză de lucru. Dacă propunerea ar fi o variantă propusă la referndum sunt sigur că ar avea multe șanse de câștig.
Propunerea mea constă în a aborda regionalizarea în două etape. Pentru prima etapă propun definirea a trei regiuni și după 15-20 de ani de funcționare, fiecare regiune să decidă dacă și în câte subregiuni se se împartă, dacă acest lucru se mai consideră necesar. Cele trei regiuni, pe care le propun în prima etapă a descenttralizării, sunt: Transilvania, cu reședința la Alba Iulia, Muntenia cu reședința la Curtea de Argeș și Moldova cu reședința la Suceava.
Acest mod de descentralizare elimină disputele interminabile referitoare la care oraș va fi „capitala” regiunii. În acest mod se rezolvă și influența polului de presiune care-l constituie Municipiul București și care complică foarte mult calculele pentru regiunile din sud, care fără voia lor sunt puternic dependente de influența Capitalei. După cei 15-20 de ani de descentralizare influența Capitalei s-ar reduce, apărând alte fluxuri de circulație și de mișcare a bunurilor și persoanelor.
Propunerea pe care o formulez are argumente istorice evidente, bine înrădăcinate în mentalul colectiv al românilor. Dacă constituim doar trei regiuni se poate pune la punct mai rapid cadrul descentralizării, nu mai facem 8,9 sau 10 ”baroni locali” și realizăm descentralizarea cu costuri minime. Trecerea ulterioară la regiuni mai mici s-ar realiza mai ușor și ar exista posibilitatea corectării greșelilor care s-ar face în această primă etapă de descentralizare. Această primă etapă de descentralizare propusă rezolvă în mod favorabil, pentru toți actorii implicați, sensibila problemă a regiunilor constituite pe criterii etnice.
Propunerea pe care o formulez ar elimina și o anomalie care se conturează la referendumul din toamna acestui an sau din primăvara anului 2014, aceea de a fi „consultați” ardelenii cum ar fi mai bine să se organizeze moldovenii și viceversa. Votul liber este atributul unei democrații însă în problema regionalizării consider că fiecare trebuie să voteze pentru el, nu pentru ceilalți.
O altă propunere pe care o fac este ca cel ales să conducă regiunea să fie desemnat prin vot diirect de întreaga populație din regiune și să fie numit Voievod. Cel care reprezintă guvernul la nivel de regiune să fie niumit de Primul Ministru și să fie numit Guvernator. Noțiunile existente la nivel de județ să se păstreze, respectiv Președinte și Prefect. Așa populația ar face distinție clară între structurile regionale (cele care vin cu terminologie nouă) și structurile actuale județene, care și-ar păstra terminologia.
Mai important decât terminologia este însă gradul de descentralizare vizat. Pentru acele competențe care vor fi transferate la nivel regional, Guvernul ar trebuie să ia măsuri imediate de reducere substanțială a aparatului de lucru pentru ministrerului respectiv. Cu cât vor rămânea mai mulți oameni în ministrere, cu atât de mult descentralizarea va fi compromisă. Cu cât se va reduce numărul de funcționari în ministerele care vor face obiectul descentralizării cu atât mai repede descentralizarea va deveni efectivă.
Cred cu tărie că o descentralizare în două etape ar fi avantajoasă, promovând spiritul de competiție între cele trei regiuni și totodată declanșând schimbarea de mentalitate necesară a trece de la un sistem supercentralizat la nivel național la un sistem modern, de tip regional. Prima etapă a descentralizarii ne-ar ajuta mai ușor a înțelege faptul că aducem decizia mai aproape de noi trebuie să ne facă mai responsabili. Intervalul de 15-20 de ani ne-ar permite să analizăm și să pregătim corespunzător descentralizarea și regionalizarea necesară în noul context european care se va contura în următoarea perioadă de timp.
Filed under: generalitati | Tagged: descdentralizare, istorie, regionalizare, regiuni | Leave a comment »
TEZAUR 