Apel 131.B pentru sprijinul IMM-urilor


Un nou apel, dedicat IMM-urilor, este pregătit pentru a fi lansat de Agenția de Dezvoltare Nord – Vest, sub titlul „Creșterea competitivității IMM-urilor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest„.

Vor fi finanțate în principal următoarele tipuri de activități:

  • Investiții în spații de producție/prestare a serviciilor, achiziția de utilaje, echipamente și tehnologii inovative în vederea îmbunătățirii capacităților tehnice ale IMM-urilor active;
  • Investiții în tehnici avansate de producție (active corporale și necorporale) în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă;
  • Achiziționarea de brevete, licențe, valorificarea rezultatelor cercetării.

Valoare finanțării: 200.000 – 1.500.000 EURO / beneficiar.

Procentul de cofinanțare: 30,40 sau 50% în funcție de beneficiar și județul în care este înregistrat.

Data preconizată pentru lansare: 18 septembrie 2023

Aşa văd eu derularea viitoarelor fonduri europene


Modul în care reuşim să utilizăm fondurile europene este dependent de mai mulţi factori.  Pe baza experienţei dobândite în ultimii 5 ani, doresc să fac unele propuneri de îmbunătăţire pentru următorul cadru de programare 2013 – 2020. Azi aş dori să abordez domeniul care se numeşte capacitate instituţională. Aici lucrurile sunt relativ simple şi o să spuneţi că nu există prea multe de îmbunătăţit… Şi touşi, îndrăznesc să fac următoarele propuneri:

1. Autorităţile de Management (AM) care deservesc programele sectoriale sau regionale să fie grupate într-un singur minister, sub o comandă unică, astfel încât modul de lucru  să fie cât mai unitar structurat. În acest mod ministerul respectiv poate spune că răspunde şi coordonează  modul de implementare a instrumentelor financiare în România. În actuala formă, în care avem AM distribuite la diverse ministere, constatăm că ministrul Leonard Orban conduce o maşină la care nu are decât volanul. Celelalte elemente: motorul, cutia de viteză şi pedalele se află în altă parte. Desigur, există riscul să concentrăm prea multă putere în mâna unuei singure persoane, însă eu cred că Autoritatea de Coordonare a Instrumentelor Structurale poate reglementa această problemă. În definitiv o altă persoană, Ministrul de Finanţe, gestionează sume de zeci de ori mai mari decât Ministrul Afacerilor Europene (sau cum se va numi el în viitor).

2. Principala modificare pe care o propun se referă la modul de organizare a Organismelor Intermediare (OI). Propun ca OI să fie organizate la nivel judeţean, adică un OI în fiecare judeţ, care să deservească toate programele sectoriale sau regionale. Fac această propunere bazându-mă pe următoarele considerente:

a. Solicitantul (public sau privat) care doreşte să depună o cerere de finanţare, indiferent pe care program sau axă, se adresează la OI judeţean şi ştie că acolo găseşte pe cineva (competent şi interesat) care-l poate îndruma şi coordona de la început până la finalul derularii unui proiect. În acest mod solicitantul nu are de făcut drumuri costisitoare la regiune sau în capitală în funcţie de program. Totodată se asigură beneficiarilor un tratament egal pe tot cuprinsul ţării. Promovarea fondurilor se face în această variantă într-o formă relativ uşoară, astfel încât oricine vrea să se informeze sau să depună o Cerere de Finanţare este direcţionat într-un singur loc, la OI judeţean;

b. Persoanele din OI vor fi specialiştii cei mai buni pe domeniile lor specifice. Structura organizatorică va fi stabilită în principal de ministerul de resort, cel care va coordona AM şi OI.  Pentru stabilirea/nominalizarea personalului din structurile OI vor fi implicate: ONG-uri, autorităţi locale şi ministerul de resort. Plata va fi făcută într-un sistem mixt local (din fondurile consiliilor judeţene/primării)  şi naţional (din secţiunea de asistenţă tehnică), pe bază de performanţă. Criteriile de performanţă vor fi numărul de proiecte depuse, sumele atrase etc.

c. În acest mod de organizare OI-urile ar intra în competiţie directă, ar fi controlabile atât local cât şi la nivel naţional. Fiecare OI va prezenta public Rapoartul anuale de activitate la nivel local. După prezentarea locală reportul va fi transmis şi la ministerul de resort. În funcţie de aceste rapoarte se vor putea face corecţiile necesare în modul de organizare şi funcţionare, atât de către minister cât şi de către actorii locali decidenţi.

d. Serviciile principale pe care urmează să le presteze OI ar fi: promovarea programelor de finanţare la grupurile ţintă, verificarea preliminară a cererilor din punct de vedere administrativ, asistenţă pentru întocmirea Cererilor de Finanţare şi a documentelor de rambursare, monitorizarea implementării proiectelor, dialogul cu autorităţile locale şi centrale). Interesul fiecărui OI este să ajute şi să corecteze lucrurile cît mai repede, astfel încât la nivelul AM-urilor verificările să se facă cât mai uşor şi mai eficient. În această variantă OI reprezintă interfaţa în ambele sensuri între beneficiar şi AM, fiecare jucându-şi rolul în cel mai competent mod, uşurând atât munca beneficarului cât şi a AM.
Pentru unele servicii, care pot fi presrtate de terţi, OI poate subcontracta servicii externe în anumite perioade încărcate de activitate.

Nu am stat să rafinez foarte mult ideea. O consider bună şi de aceea am vrut să o aduc la cunoştinţa celor implicaţi în domeniu. Am publicat-o ca să primesc observaţiile celor interesaţi/vizaţi şi pe baza lor să-mi îmbunatăţesc propunerea. Aşa că aştept cu interes comentariile şi propunerile voastre.

Mai am două întrebări de final: Credeţi în utilitatea acestei propuneri (chiar într-o formă îmbunătăţită)? Unde consideraţi că ar fi bine să înaintez această propunere, ca ea să fie considerată o alternativă la actuala schemă organizatorică?

Mircea CIOCIAN

Ce doresc eu de la noile Fonduri Structurale?


Am intrat în etapa de pregatire şi negociere a noului pachet de fonduri structurale ce va fi utilizat în periada de programare 2014 – 2020. Avem câţiva ani în care ne-am straduit, după ştiinţa şi puterile noastre, să atragem fondurile puse la dispoziţia României de Uniunea Europeană.  Avem o minimă experienţă care ne face să privim mai încrezători următoarea perioadă de programare. Am văzut lucruri bune (PNDR) şi am trecut prin lecţii mai puţin plăcute (POR şi POS DRU), însă am avut de învăţat şi asta mi se pare cel mai important lucru.

Fiind în perioadă de pregătire a următoarelor instrumente structurale, vreau să formulez şi eu trei propuneri de îmbunătăţire a cadrului instituţional viitor de aplicare. Nu spun că acestea rezolvă întreaga problematică a fondurilor structurale. Nu spun că altele nu mai pot fi formulate. Sunt însă trei propuneri pe care eu personal le găsesc normale şi mi-ar plăcea să le văd implementate în următoarea perioadă de programare 2014 – 2020.

1. Programul Operaţional Regional (POR) să fie întocmit de fiecare regiune de dezvoltare, adaptat la condiţiile specifice ale regiunii. În perioada de programare 2007 – 2013 am avut acelaşi document la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare. Practic avem 8 regiuni diferite dar cu acelaşi document programatic. Cred că sunteţi de acord cu mine că interesele şi priorităţile de dezvoltare a unei regiuni depind de foarte mulţi factori şi este normal ca fiecare regiune să-şi decidă într-un proces consultativ propria strategie de dezvoltare. Regiunea dunăreană de Sud-Est are un specific, regiunea centrală altul şi aşa mai departe. Această propunere cred că este cel mai uţor de implementat.

2. Să fie gândit, documentat şi negociat distinct un Program Operaţional Sectorial pentru Cultură. România este o ţară care se poate mândri la acest capitol cu multe realizări, locuri şi personalităţi care nu pot fi valorificate aşa cum se cuvine. Nu avem fonduri suficiente pentru cercetarea şi renovarea vestigiilor istorice, nu avem fonduri pentru muzee şi case memoriale, nu avem fonduri pentru repararea şi redarea în circuitul public a multor colecţii şi obiecte de patrimoniu. Nu pot fi puse în valoare castre, castele şi vechi clădiri care au însemnat ceva pentru istoria acestor locuri. Existând un POS Cultură cu mai multe axe prioritare bine gândite, aceste lucruri ar fi posibile. În felul acesta ar fi degrevat şi bugetul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi ar putea fi gândite proiecte istorice şi culturale de amploare. Finanţările pe care le oferă azi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sunt bune, însă ele nu acoperă decât intervenţii punctuale, de mică anvergură, avînd în vedere bugetul mic care poate fi alocat pe proiect.

3. Ultima propunere se referă la cadrul instituţional de implemetare. Peronal consider că este util să existe un minister specializat pentru fonduri europene şi toate Autorităţile de Management să fie integrate în acest minister, nu dispersate în diverse ministere ca în momentul de faţă.În perioada unui exerciţiu de programare structura şi conducerea ministerului ar fi de dorit să fie stabilă. Ministerul ar fi organismul principal în care s-ar întocmi toate documentele programatice în baza cărora s-ar face negocierile cu Uniunea Europeană. Agendele de lucru ar putea fi armonizate mai uşor şi totodată s-ar face o politică articulată la nivel naţional pe toate programele operaţionale. Autorităţile de Managemet ar fi responsabile cu aprobarea proiectelor,  finanţarea şi monitorizarea acestora. Marea modificare pe care o propun se extinde însă la Organismele Intermediare. Eu aş vedea un singur Organism Intermediar (OI) organizat la nivelul fiecărui judeţ. Acest OI urmând să deservească toate programele operaţionale. Solicitanţii ar avea posibiltatea să se adreseze mult mai uşor unei singure entităţi care să se ocupe de fonduri europene decât să caute în 5 sau 7 locuri diferite actualele  organisme intermediare… Viitoarele OI ar fi eminamente private, un consorţiu de organisme format din SRL-uri şi ONG-uri, care să fie finanţate în funcţie de performanţă, adică de numărul de proiecte promovate, finanţate şi finalizate. Aceste OI-uri ar urma să fie selectate de Minister, în baza ofertelor întocmite şi a indicatorilor de performanţă propuşi. OI-urile vor avea astfel interesul să aibă o comunicare cât mai bună cu oamenii, să poată promova cât mai multe proiecte,  la fel cum vor avea interesul să furnizeze documente la cel mai profesional mod spre Autorităţile de Management, să poată implementa uşor cât mai multe proiecte. Revenind la beneficiar, acesta are de discutat şi de schimbat hârtii doar cu OI de la nivel de judeţ, apropiid comunicarea de cetăţean sau de firma locală ce solicită finanţare. Atunci când vom avea în competiţie directă 41 de OI private vom discuta în România de alte rate de absorţie a fondurilor structurale alocate de Uniunea Europeană.

Putem creşte absorţia de fonduri ?


Marţi, 26 ianuarie 2010, peste 105 reprezentanţi ai societăţii civile (asociaţii, fundaţii şi sindicate) au depus o scrisoare Primului Ministru prin care îşi exprimă îngrijorarea cu care se derulează implementarea proiectelor finanţate din fonduri structurale. Scrisoarea este edificatoare prin conţinutul său şi nu necesită prea multe explicaţii. Pornind însă de la această scrisoare vreau să fac câteva consideraţii.

Un prim aspect de luat în seamă ar fi: De ce societatea civilă trebuie să fie animatorul absorţiei fondurilor structurale? Există o Comisie Interministerială care are ca sarcină coordonarea şi monitorizarea absorţiei fondurilor structurale. Există pentru fiecare program structural o Autoritate de Management (AM) şi unul sau mai multe Organisme Intermediare (OI) care contribuie la implementarea instrumentelor structurale. Oare aceste structuri nu reuşesc să transmită semnale clare că absorţia fondurilor suferă? Dacă aceste mecanisme instituţionale au transmis semnalele şi totuşi nu s-a întâmplat nimic, atunci să presupunem că şi acest demers al societăţii civile are slabe şanse de succes… ?

Un alt aspect este că în mod evident procesul de absorţie a fondurilor structurale chiar suferă. Amintita scrisoare surprinde unele aspecte relevante însă ea poate fi completată cu alte „anomalii” întâlnite în toate fazele derulării unei finanţări de la cerere, implementare până la finalizarea proiectului. Urmărind procesul de accesare a finanţărilor în alte state membre ale UE vom constata că şi acolo se întâlnesc anomalii. Însă acestea sunt rezolvate cît mai urgent posibil, astfel încât beneficiarul să fie încurajat a depune proiecte. La noi, parcă se încearcă descurajarea beneficiarilor. Tot din comparaţiile cu alte state membre UE vedem că noi suntem campioni la birocraţie. Există birocraţie şi la alţii însă noi îi depaşim pe toţi. Constatăm că nu mai avem suficient personal în structurile AM şi OI însă nu renunţăm la birocraţie şi la avize lipsite de importanţă în faza de elaborare a proiectului. Aşa, ca paranteză, de ce pe o hârtie sunt necesare două semnături şi două stampile puse de aceeaţi persoană? Probabil că ar fi un câştig evident pentru toţi dacă conţinutul ghidurilor şi cererilor de finanţare s-ar revizui în cel mai scurt timp. Decât să meregm pe actualele formulare mai bine am câştiga timp simplificând munca tuturor: solicitant, evaluator, monitor şi plătitor plus câteva instituţii conexe cu rol de avizare sau autorizare.

Suntem acum la mijlocul perioadei pentru care s-a făcut alocarea financiară, adică intervalul 2007 – 2013. Acest an este hotărâtor în absorţia fondurilor. Încă şi până la această dată România este donoare contribuind cu o sumă mai mare decât a încasat în relaţia cu UE. De aceea măsurile care ar facilita creşterea absorţiei fondurilor structurale ar trebui luate în regim de urgenţă.

În acest context, intervenţia societăţii civile este deplin justificată. Sper ca demersul iniţiat de ONG-uri să aibă succes. Sper ca guvernanţii să folosească întâlnirea solicitată de ONG-uri ca pe un veritabil schimb de experienţă nu ca o întâlnire formală. Reprezentanţii societăţii civile vor prezenta probleme concrete, posibil chiar soluţii care să poată fi luate în analiză. Dacă reprezentanţii guvernamentali vor veni cu explicaţii sau cu cifre care să contrazică realitatea nu vom avea decât de pierdut. Atât pe ansamblu ca ţară cât şi individual, la nivelul beneficiarilor dezamăgiţi…

Finanţări pentru şomerii antreperenori


 

Pe forumul avocatnet.ro a aparut o stire optimista, care merita a fi luata in seama:

Parlamentul European a adoptat marti (15 decembrie 2009) masuri care vizeaza ameliorarea accesului la credite pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca sau risca sa si-l piarda si care doresc sa inceapa propria afacere.
“Programul de micro-finantare este un instrument nou, care doreste sprijinirea grupurilor vulnerabile ale societatii, a celor care sunt afectati in cea mai mare masura de criza. Oameni care risca sa isi piarda locul de munca sau care sunt deja someri vor avea mai multe dificultati decat ceilalti in a se reintegra pe piata muncii. In plus, acestia nu au acces la sistemele de credit traditionale, deoarece bancile considera ca risca imprumutand acestor oameni”, considera deputata europeana Kinga Göncz
Este vorba despre instrumentul european de microfinantare Progress, destinat sa faciliteze accesibilitatea si disponibilitatea microcreditelor pentru persoanele care doresc sa initieze sau sa dezvolte o afacere sau o micro-intreprindere, cu mai putin de 10 angajati si o cifra de afacere care nu depaseste €2 milioane, dar care intampina dificultati in accesarea creditelor conventionale. Aceste credite vor fi limitate la €25 000. “Beneficiarii vor primi si cursuri de formare si consiliere pentru dezvoltarea unor afaceri durabile. Sper ca fondul initial va ajunge pana la 500 de milioane de euro, provenind din surse publice sau private” apreciaza deputata Kinga Göncz.
Parlamentul a fost de acord cu alocarea sumei de €100 milioane pentru acest instrument, pentru o perioada de patru ani – asa cum propusese Comisia Europeana, dar a adoptat amendamente la propunerea initiala, prin care se prevede ca acesti bani sa nu fie alocati din fondurile Programului Progress, destinat persoanelor vulnerabile. Comisia propusese ca instrumentul de microfinantare sa utilizeze fonduri din cadrul acestui program, caruia i-au fost alocate €114 milioane suplimentare, la cererea Parlamentului European. Pentru a se asigura ca instrumentul de microfinantare poate fi deja functional la inceputul anului 2010, Parlamentul a fost de acord cu utilizarea a €25 milioane din cadrul marjelor, sume care vor fi prevazute in bugetul pentru 2010, care va fi votat joi. Pentru restul perioadei (2011-2013), Parlamentul nu a ajuns inca la un acord cu Consiliul privind resursele alocate acestui instrument. Deputatii vor ca decizia privind finantarea instrumentului de microfinantare sa fie luata in cadrul procedurii bugetare anuale, evitandu-se astfel realocarea de fonduri din cadrul Programului Progress.

Modul de functionare
Instrumentul de microfinantare este deschis organismelor publice si private instituite in statele membre care furnizeaza microfinantare persoanelor si microintreprinderilor. Fondurile acestui instrument vor fi redirectionate catre aceste organisme in cadrul unei gestiuni comune impreuna cu grupul BEI (Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii)

Intrarea in vigoare
Instrumentul este creat pentru o perioada de 4 ani, urmand a intra in vigoare la 1 ianuarie 2010.

 

Comentariile mele:
1. Este o iniţiativă apreciabilă, care sper să fie fructificată de cât mai mulţi şomeri cu spirit antreprenorial. Este o masură activă, cu impact favorabil pentru piaţa muncii şi dezvoltarea afacerilor mici
2. Ar fi de dorit ca această facilitate să fie promovată pe toate canalele posibile
3. Doritorii ar fi bine să apeleze cât mai repede la firme de consultanţă pentru a-şi pune la punct afacerea dorită

Ajutor de stat, anunţat doar în şoaptă


Newsin anunţă ajutorul mult promis: Comisia Europeana a autorizat o schema de ajutor de stat propusa de Romania, prin care firmele care se confrunta cu dificultati de finantare pot primi, pana la finalul anului 2010, ajutoare in valoare de pana la 500.000 euro.

„Comisia Europeana a autorizat, in conformitate cu normele privind ajutoarele de stat din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, o schema de ajutor propusa de Romania, menita sa ofere sprijin intreprinderilor care se confrunta cu dificultati de finantare ca urmare a inaspririi conditiilor de creditare in contextul actualei crize economice”, se spune in comunicatul Comisiei.

Ajutorul de stat poate fi acordat sub forma de sume nerambursabile, imprumuturi in conditii preferentiale, subventii de dobanda, garantii sau esalonarea creantelor detinute de stat fara perceperea de dobanzi.

Potrivit CE, schema indeplinește conditiile din Cadrul temporar pentru masurile de ajutor de stat adoptat de Comisie, „deoarece este limitata in timp, respecta pragurile relevante și este destinata doar intreprinderilor care nu se aflau in dificultate la 1 iulie 2008„.

„Schema de ajutor de stat va contribui la inlaturarea dificultatilor cu care intreprinderile din Romania se confrunta fara o distorsionare semnificativa a pietei. Datorita colaborarii excelente cu autoritatiile romane, Comisia a putut aproba schema rapid”, a declarat comisarul european pe concurenta Neelie Kroes.

Acesta este textul ştirii. Tote bune şi frumoase pe hârtie… Însă la această dată nu  este făcută publică documentaţia necesară pentru accesarea ajutorului (un Ghid al solicitantului, un model de cerere, condiţii de eligibilitate, documente anexă) sau poate că doar cei care sunt în „dificultate” ştiu despre această documentaţie. Vom trăi ţi vom vedea. Păcat că şi traseul ajutoarelor de stat, de care ar trebui să poată beneficia în mod transparent oricine, se păstrează secret.  Şi asta în timp ce mai mult de 80% din firme au nevoie de ajutor pentru a supravieţui în actualele condiţii. Departe de mine să acreditez ideea că aceste sume au o destinaţie „dirijată” însă până nu am să constat o campanie transparentă de informare, această suspiciune va exista.