În aceste zile cea mai dezbătută temă este CUM IEŞIM DIN CRIZĂ? Nu am pretenţia că sunt un cunoscător în ale guvernării şi în ale macroeconomiei. Însă fiind un subiect la ordinea zilei încerc să-mi expun mai jos ideile mele pe această temă.
Ce nu aş face eu? Nu aş tăia salarii, pensii şi alte facilităţi sociale. Aş aplica însă o impozitare progresivă a veniturilor individuale. Tăierea salariilor este o falsă speranţă de reducere a deficitului. Scăderea veniturilor are ca efect contracţia PIB-ului. Scăzând veniturile, practic deficitul se menţine.
Ce aş face? Aş optimiza cheltuielile publice renunţând la unele achiziţii aferente acestui an şi care pot fi amânate. Aş incerca să identific soluţii de creştere a veniturilor, de relansare a economiei. Aş lua unele măsuri de reducere a evaziunii. Personal, cred că adevărata soluţie pentru ieşirea din criză este creşterea veniturilor decât tăierea cu orice preţ a cheltuilelilor.
Ar fi necesar ca toţi cei interesaţi (patronate, sindicate) să propună Parlamentului un program multianual de creştere a veniturilor şi de reducere a cheltuielilor. Într-un interval de 2…4 luni un asemena program multianual poate fi negociat de către partenerii sociali. Acest program convenit cu toate părţile interesate ar deveni „scrisoarea de parcurs” pentru fiecare guvernare care ar urma de acum inainte. Sunt sigur acum că doar printr-o muncă comună a tuturor actorilor implicaţi se poate face ceva durabil. O persoană, oricare ar fi ea, nu poate să facă singură un program credibil. Sperietura la care a fost supusă întreaga societate în zilele acestea consider că a fost suficientă ca românii să realizeze că avem o problemă deosebită. Realizează acum, mai mult ca niciodată, că este nevoie de un dialog deschis, direct şi transparent pentru elaborarea unui program multianual de reducere a deficitului. Iar acest program trebuie să fie o construcţie colectivă. O singură persoană nu poate să rezolve o problemă atât de complicată. Poate că acest program de depăţire a crizei va putea fi cuplat şi cu programul de trecere spre moneda EURO…
Ce putem face însă până atunci? Avem o singură soluţie: împrumuturile. Ştiu, nu sună bine, însă e singura variantă care readuce liniştea şi crează un cadru propice analizei şi negocierilor. Argumentez opţiunea împrumutului bazându-mă pe faptul că gradul nostru de îndatorare raportat la PIB este relativ mic comparativ cu alte tări. Pentru a depăşi situaţia, pe termen scurt, aş apela la împrumuturi, aplicând următorul mix: piaţa internă, Uniunea Europeană şi Japonia.
Eventual uşoare corecţii aduse modelului multianual s-ar mai putea face jonglând cu inflaţia.
Nu am dat soluţii definitive. Am prezentat doar aspectele relevante. Am susţinut şi menţin că un program bun nu poate fi rezolvat de o personă. Aşa că aştept idei sau critici. Mulţumesc anticipat !
Filed under: generalitati | Tagged: articol | Leave a comment »
TEZAUR 