Marţi, 26 ianuarie 2010, peste 105 reprezentanţi ai societăţii civile (asociaţii, fundaţii şi sindicate) au depus o scrisoare Primului Ministru prin care îşi exprimă îngrijorarea cu care se derulează implementarea proiectelor finanţate din fonduri structurale. Scrisoarea este edificatoare prin conţinutul său şi nu necesită prea multe explicaţii. Pornind însă de la această scrisoare vreau să fac câteva consideraţii.
Un prim aspect de luat în seamă ar fi: De ce societatea civilă trebuie să fie animatorul absorţiei fondurilor structurale? Există o Comisie Interministerială care are ca sarcină coordonarea şi monitorizarea absorţiei fondurilor structurale. Există pentru fiecare program structural o Autoritate de Management (AM) şi unul sau mai multe Organisme Intermediare (OI) care contribuie la implementarea instrumentelor structurale. Oare aceste structuri nu reuşesc să transmită semnale clare că absorţia fondurilor suferă? Dacă aceste mecanisme instituţionale au transmis semnalele şi totuşi nu s-a întâmplat nimic, atunci să presupunem că şi acest demers al societăţii civile are slabe şanse de succes… ?
Un alt aspect este că în mod evident procesul de absorţie a fondurilor structurale chiar suferă. Amintita scrisoare surprinde unele aspecte relevante însă ea poate fi completată cu alte „anomalii” întâlnite în toate fazele derulării unei finanţări de la cerere, implementare până la finalizarea proiectului. Urmărind procesul de accesare a finanţărilor în alte state membre ale UE vom constata că şi acolo se întâlnesc anomalii. Însă acestea sunt rezolvate cît mai urgent posibil, astfel încât beneficiarul să fie încurajat a depune proiecte. La noi, parcă se încearcă descurajarea beneficiarilor. Tot din comparaţiile cu alte state membre UE vedem că noi suntem campioni la birocraţie. Există birocraţie şi la alţii însă noi îi depaşim pe toţi. Constatăm că nu mai avem suficient personal în structurile AM şi OI însă nu renunţăm la birocraţie şi la avize lipsite de importanţă în faza de elaborare a proiectului. Aşa, ca paranteză, de ce pe o hârtie sunt necesare două semnături şi două stampile puse de aceeaţi persoană? Probabil că ar fi un câştig evident pentru toţi dacă conţinutul ghidurilor şi cererilor de finanţare s-ar revizui în cel mai scurt timp. Decât să meregm pe actualele formulare mai bine am câştiga timp simplificând munca tuturor: solicitant, evaluator, monitor şi plătitor plus câteva instituţii conexe cu rol de avizare sau autorizare.
Suntem acum la mijlocul perioadei pentru care s-a făcut alocarea financiară, adică intervalul 2007 – 2013. Acest an este hotărâtor în absorţia fondurilor. Încă şi până la această dată România este donoare contribuind cu o sumă mai mare decât a încasat în relaţia cu UE. De aceea măsurile care ar facilita creşterea absorţiei fondurilor structurale ar trebui luate în regim de urgenţă.
În acest context, intervenţia societăţii civile este deplin justificată. Sper ca demersul iniţiat de ONG-uri să aibă succes. Sper ca guvernanţii să folosească întâlnirea solicitată de ONG-uri ca pe un veritabil schimb de experienţă nu ca o întâlnire formală. Reprezentanţii societăţii civile vor prezenta probleme concrete, posibil chiar soluţii care să poată fi luate în analiză. Dacă reprezentanţii guvernamentali vor veni cu explicaţii sau cu cifre care să contrazică realitatea nu vom avea decât de pierdut. Atât pe ansamblu ca ţară cât şi individual, la nivelul beneficiarilor dezamăgiţi…
Filed under: antreprenor, finanţări | Tagged: ONG | Leave a comment »
TEZAUR 