Suntem uneori puşi în situaţia de a căuta. Nu este ceva nemaipomenit. Pentru mulţi a devenit o activitate de rutină. Ne-am obişnuit să facem asta. Este în reflexul nostru ca zilnic să căutăm ceva. De la lucruri banale ajungând la cele mai sofisticate. Şi aici mă refer la acele aspecte reale, adică chestiuni care ştim că există. Nu fac referire la concepte ideatice de genul „nemurirea sufletului”…
Resortul intern care ne îndeamnă la căutări diferă mult de la om la om. Cutăm uneori un meseriaş care să ne repare nu ştiu ce obiect la care nu vrem să renunţăm, căutăm deseori medici care să ne rezolve problemele de sănătate amînate de la un an la altul, căutăm cea mai bună ofertă din oraş pentru a cumpăra o veioză, căutăm un anume avocat care să ne ajute să rezolvăm chestiuni de proprietate lăsate nelămurite de pe vremea bunicilor, căutăm cea mai bună educatoare pentru băiatul sau nepotul care anul viitor începe şcoala, căutăm un vechi preten de armată de care ne-am adus aminte tocmai zilele trecute… căutăm, căutăm, căutăm.
Fiind în epoca internetului, de cele mai multe ori începem a căuta navigând direct pe marea reţea a lumii. Au cam trecut vremurile acelea în care atunci când voiam să căutăm ceva începeam prin a întreba în stânga şi în dreapta printre cunoscuţi. Azi ne-am modernizat, spunem că suntem mai eficienţi. Universul informatic este aliatul nostru. Desigur, de cele mai multe ori, este resursa cea mai la îndemână pe care o avem. Dar nu singura!. Traiesc senzaţii ciudate induse de această informatizare globală. Personal consider că exact farmecul căutării şi al comunicării este substituit de cele mai multe ori de internet. Poţi găsi o informaţie în reţea dar ea este goală, este stearpă. Pentru mine, faptul că aflu tone întregi de tabele şi sute de fotografii despre o persoană, nu mă satisface. Plăcerea de a mă vedea cu cel pe care-l caut şi de a discuta faţă în faţă nu este suplinită de toată tehnologia existentă sau viitoare. Nu vreau să par un inamic al internetului. Îl utilizez şi eu. Cu avantajele şi limitările de care suferă… (chiar acest articol nu ajungea la cititori fără ajutorul internetului insă mi-ar fi făcut o plăcere deosebită să le pot comunica direct semenilor mei aceste idei).
Tehnologia informatică utilizată de multe ori ca o formă comodă de căutare, de comunicare, este ea în sine o barieră greu de acceptat. De câte ori aţi simţit cu oarecare repulsie sentimentul ciudat al gesturilor artificiale: SMS-uri de sărbători primite şi retransmise în toate direcţiile şi pe toate listele sau un amic care de la un calculator de undeva încearcă să-ţi explice problemele lui iar tu-l laşi în bară (taskbar), discuţi pe mobil câteva minute şi apoi te reîntorci la amicul tău cu exprimări de genul “nasol” sau “cum, numai ţie ţi se întâmplă astea?“ sau şi mai sec “da, te înţeleg…” ?
Sincer, mi-e dor de lumea şi timpul în care să ne putem căuta direct nu pe canale virtuale. Mi-e dor de o discuţie faţă în faţă decât de nenumărate mail-uri primite. Mi-e dor de o felicitare tradiţională, venită cu poştaşul dcât de lista întreagă de SMS-uri care-mi umple căsuţa telefonului.
Şi pentru că la început vorbeam de căutare închei spunând că-mi doresc, atât mine cât şi celorlaţi semeni ai mei, ca orice căutare să nu se oprească la niveulul tastaturii. Dacă în final vom ajunge la persoane şi vom reuşi să ne privim direct, ochi în ochi, lumea sigur va fi mai bună …
Filed under: generalitati | Tagged: căutări | 1 Comment »
TEZAUR 